Textul de mai jos apartine lui Milovan Djilas si a fost scris 15-21 decembrie 1989. Doua lucruri ar fi, asadar, de subliniat. Primul este autorul. Milovan Djilas este daca nu unic, atunci in mod sigur printre cele mai interesante cazuri din istoria intelectuala si politica a comunismului. Muntenegrean de nationalitate, Djilas s-a numarat printre locotenentii lui Tito. Principala sa atributie a fost cea ideologica. S-a ocupat de propaganda atat inainte de cucerirea puterii, cat si dupa 1948, cand a legitimat teoretic ruptura dintre Stalin si Tito. Pana ca aceasta ruptura sa se intample in 1948, Djilas a fost principalul emisar al lui Tito in negocierile cu Stalin. La mijlocul anilor ’50, muntenegreanul era numarul 2 in stat si era privit ca principal succesor al lui Tito. In aceasta perioada cand se bucura de toate privilegiile varfurilor nomenclaturii, Djilas construieste cea mai devastatoare critica a regimului din care facea parte. In 1957, apare in Occident "Noua clasa", o lucrare in care revolutia comunista este prezentata ca aflandu-se in contradictia asteptarilor afirmate de ideologie. Din acest punct de vedere, revolutia comunista nu instituie societatea egalitara, lipsita de clase, iar partidul ca forta a revolutiei devine el insusi o noua clasa si sursa a nedreptatii si inegalitatilor. Urmare a acestei lucrari, Djilas este exclus din partid si aruncat in inchisoare. A doua lucrare, aparuta in 1962, este "Conversatii cu Stalin". Aici se zugraveste un portret al liderului sovietic (plecand de la intalnirile pe care Djilas, ca reprezentant al Iugoslaviei, le-a avut cu acesta) care-l nemultumeste pana si pe rivalul Tito. Urmarea? Alti cativa ani de inchisoare. Asadar, critica lui Djilas nu este cea a unui simplu disident, ci a unuia venit din interiorul sistemului, care a participat la construirea acestuia si care se bucura de cele mai inalte avantaje. Ce l