Dacă, în loc să întoarcă pe toate feţele fiecare frază mai mult sau mai puţin fericită a preşedintelui, televiziunile şi-ar trimite reporterii prin judeţe să constate la faţa locului cum merge economia reală, ar afla, de pildă, că un număr important de fabrici se pregătesc să-şi închidă porţile.

Criza nu este o iluzie, ci o realitate dureroasă. Ea va duce inevitabil la scăderea veniturilor populaţiei, fapt confirmat joi de însuşi ministrul muncii, Marian Sârbu, care a afirmat că angajaţii vor avea de optat între păstrarea locului de muncă şi păstrarea sporurilor.

Dacă ar fi mers de la început cu investigaţia pe filiera crizei, jurnaliştii care au relatat şi „analiştii” care au comentat cele spuse de Traian Băsescu la şedinţa de guvern din 14 iunie ar fi aflat, căci nu era greu, că rostul intervenţiei preşedintelui a fost de a contracara o ambuscadă pregătită de acei miniştri care au încercat, în dispreţ faţă de situaţia financiară a ţării, să mărească salariile şi alte cheltuieli în domeniile lor, calculând că, prin octombrie, când finanţele vor fi precare, preşedintele va forţa suplimentarea fondurilor din considerente electorale.

Faptul că PSD a făcut atâta tărăboi în legătură cu prezenţa şefului statului la Palatul Victoria sugerează că unii dintre miniştri în cauză îi aparţineau - poate erau chiar Dan Nica şi Ecaterina Andronescu, după cum s-a aflat mai târziu, „pe surse”. Deşi rostul presei este exact acela de a dezvălui realitatea din spatele teatrului politic, semnificaţia isteriilor psd-iste iese destul de greu la iveală.

Să fie de vină superficialitatea presei sau complicitatea ei cu PSD? Greu de stabilit având în vedere mediocritatea prestaţiei jurnalistice actuale. Cert este că a trebui să treacă aproape şase luni până să ne lămurim, de pildă, de ce voiau psd-iştii cu tot dinadinsul să amâne adoptarea Cod