Se pare, dle Daniel GS, că, vrând-nevrând, vă sunt cititorul cel de dinainte de publicare, incomod şi pretenţios. Nu ştiu cum lucraţi, cât de rapid vi se acopera de text pagina, dacă scrieţi de mână întâi şi apoi transcrieţi pe curat, la computer, dacă reveniţi pe textul iniţial, dacă vă îmbunătăţiţi prima scăpărare de condei. Îmi trimiteţi un singur text, destul de lung, poate prea lung şi cu de toate, o stranie baladă a câinilor sugrumaţi, care începe astfel: "câinii sugrumaţi de cauciucurile frânate/ sunt curăţaţi cu detergent anti-ne-poluant..." Chiar aşa? Detergent anti-ne-poluant! Şi anti, şi ne? Nu e prea mult? Nu exageraţi?
Revin la textul dvs.: "câinii sugrumaţi de cauciucurile frânate/ sunt curăţaţi cu detergent ani-ne-poluant/ de pe asfaltul ameţit de saliva lor turbată". Să reţinem că în viziunea dvs. asfaltul e ameţit. De ce e ameţit, de ce poate fi asfaltul ameţit dacă nu de saliva câinilor, turbată. Să mai reţinem, aşadar, că saliva e turbată. Este, totuşi, o aiureală până la urmă. Pentru că ideea de animale sugrumate te duce dintru început cu gândul la indivizi sugrumatori, cu mâinile goale sau cu laţul. Nici prin gând nu-ţi trece că nişte cauciucuri frânate sugrumă câini a căror salivă e turbată.
Autorul ne aduce la cunoştinţă că întâmplarea cu sugrumarea, ori cu lovirea? animalelor pe carosabil, s-ar fi petrecut ieri. Care ieri? îţi vine să întrebi, tu, cititor interesat să ştii precis când s-a petrecut atrocitatea. "au fost loviţi ieri./ au fost loviţi ieri de un camion neîndemânatic,/ de un camion neîndemânatic plin cu soldaţi,/ mai mari sau mai mici..." Ei poftim! Ce să caute soldaţii, fie ei mai mari sau mai mici, într-un camion neîndemânatic? Unde să fi dispărut şoferul camionului, răspunzător de întâmplarea plină de cruzime. Ce să fi căutat soldaţii în economia poemului şi în desfăşurarea evenimentelor care de
