O sută treizeci şi cinci de miliarde de galaxii se dilată şi apoi se contractă, nenumărabile astre pe lângă care Terra e un grăunte de praf se nasc, altele pier supte de negrele găuri - în Cosmos se petrec fără încetare crize de proporţii depăşitoare minţilor noastre. De ce ne-am pierde cu firea atunci când, după ani de umflare cu pompa a PIB-ului, bate ceasul contracţiei: vârful acului pătrunde în veselul, coloratul, zburdalnicul balon. Care face phhh şi buff!

Ne îngrijorăm, căci dacă anii de bucuroasă creştere a PIB-ului nu ne-au schimbat starea, ani de criză ar putea să ne arunce în stradă întâi şi întâi pe noi, muncitorii intelectuali. Bănuiala că nu pe norocosul vecin, ci pe tine te va pocni ghina nu e lipsită de orice temei: criza n-o descurajează pe Fortuna să-i avantajeze mai departe pe cei îndrăzneţi. Şi astfel, specialişti în finanţe, economie, administraţie, ghicit în cafea ne dau asigurări că un climat mai potrivit pentru îmbogăţire decât criza nu s-ar putea afla. Nici n-ar fi de aşteptat să treacă toiul: acum e momentul fericitei, maximei lovituri. Gândeşte-te: cu mia de roni cu care de-abia cumpărai un metru de teren, acum cumperi o ogradă - un stadion, dacă ai prieteni. Preţul imobilelor scade ameţitor, e suficient să apeşi cu degetul mic un senzor şi-ţi va aparţine ce n-ai visat.

Pe aripile crizei se negociază pe nimica toată acţiuni - adevărate lingouri de aur - mâine, când va izbucni normalitatea. înfumuratul automobil de o sută de perechi de cai putere care-ţi rânjea din vitrine inabordabile, snobându-te, ţi se propune acum, leşinat, în cele mai convenabile condiţii. Lunar, vei scoate din buzunar câte 28 de euro, timp de cincizeci de ani şi va fi al tău, pe viaţă. Pe a ta, într-un caz pe a amândurora, eventual mai luându-o şi altora.

De ce să sorbi un ceai la automat şi, sporind efort