În perioada 12-16 iunie s-a desfăşurat, în Neptun şi Mangalia, cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional Zile şi Nopţi de Literatură. Tema de anul acesta, foarte generoasă conceptual, a fost Literatura şi politicul, cu subtitlul, fertil şi el, Cât respectăm, cât criticăm. Există, aici, o nuanţă, pe care de altfel Nicolae Manolescu, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, a explicitat-o încă de la începutul sesiunilor de comunicări. Politic nu înseamnă, reducţionist, politică. Cel dintâi reprezintă o noţiune abstractă şi stabilă, cel de-al doilea o practică aproape totdeauna variabilă. Inexistent în alte limbi, dubletul acesta ar fi putut da naştere, mai ales în cadrul unui asemenea eveniment internaţional, unor confuzii. Pentru participanţii din fostul bloc comunist în special, riscurile unei astfel de imprecizii terminologice ar fi fost majore. Obişnuiţi cu o tradiţie politică recentă, de multe ori demonizată cu temei, aceştia ar fi putut rata adevăratul centru de interes al discuţiilor.

Din fericire, distincţia a fost repede înţeleasă. Prea puţini dintre vorbitori au lăsat ca imediatul să li se insinueze inabil în discurs. După două sesiuni de dezbateri, moderate de Nicolae Manolescu şi de Ion Bogdan Lefter, efervescenţa întrebărilor a depăşit, şi statistic, şi calitativ, ariditatea eventualelor răspunsuri. Chiar şi cele mai categorice intervenţii au reprezentat, în definitiv, foarte interesante aproximări interogative. Atât cei care şi-au formulat în scris punctele de vedere (Ion Bogdan Lefter, Angelo Mitchievici, Krzysztof Varga, Sean Cotter, Nichita Danilov, Andrei Bodiu, Myriam Diocaretz, Ale� Debeljak, Dumitru Radu Popa, Simona Popescu, Péter Esterházy, Leo Butnaru, Briggite Freund, Horia Gârbea, Marko Sosic, Nicolae Rotund şi Radu Voinescu), cât şi cei care au intervenit pe parcurs (din rândul cărora nu trebuie uitaţi Eva Hoffman,