Teritoriul dansului contemporan de la noi, din cadrul Centrului Naţional al Dansului Bucureşti, dar şi din afara lui, a fost dens populat cu o serie întreagă de manifestări, pe tot parcursul lunii mai. Câteva dintre ele - nu pe toate le-am putut urmări, iar pe cea a coregrafului polonez Ryszard Kalinowsky am consemnat-o aparte - le menţionez cu comentariile pe care le suscită, încercând a pătrunde şi dincolo de scoarţă, către adâncime.
Corpul obiect
Specialistul în antropologia modei, Alexandru Bălăşescu, cu masterat în Etnologie (Lyon) şi doctorat în Antropologie (Universitatea din California), a ţinut o prelegere la Centrului Naţional al Dansului Bucureşti (CNDB), intitulată Proiectul modern sau Etica Corpului Transparent. După un succint istoric al modului cum a fost şi este privit corpul omenesc, din Evul Mediu şi Renaştere până în epoca modernă, prelegerea s-a concentrat asupra discuţiilor prilejuite de o expoziţie americană Corpul nostru, bine primită în ţara de origine, dar care, itinerată în Franţa, a provocat scandal şi a trebuit să fie închisă. Expoziţia se folosea de corpurile unor oameni decedaţi, tratate ca nişte sculpturi, aşezate în diferite poziţii şi purtând diverse accesorii, adăugate pentru a completa imaginea plastică a "sculpturii". Argumentele protestelor au fost legate, în genere, de lipsa de respect faţă de un corp omenesc: orice fiinţă omenească are dreptul ca, după moarte, să poată fi îngropată şi corpul ei să se descompună natural, ceea ce nu se mai putea petrece în acest caz, căci în locul lichidelor se injectase în respectivele corpuri material plastic, care, după cum se ştie, este nedegradabil sute de ani. În plus, corpurile folosite în sus-numita expoziţie proveneau din China şi s-a presupus că erau ale unor foşti deţinuţi, poate deţinuţi politici.
Prelegerea a conţinut şi alte multe idei de
