Până la sfârşitul vieţii sale, o armată de securişti şi informatori a stat pe urmele filozofului. Humanitas lansează astăzi, la Bookfest, o selecţie din dosarul său de urmărit.

„Eu nu mă jenez să am legături cu Securitatea, pentru că eu ştiu că sunt cu inima curată”, îi spune Constantin Noica unui securist, într-o discuţie din 1973. E, poate, una dintre cele mai semnificative fraze rostite de filozof despre relaţia sa cu Securitatea, consemnate conştiincios de un ofiţer şi dezvăluite în volumul „Constantin Noica în arhiva Securităţii” (Humanitas), care se lansează astăzi, de la 16.30, la Bookfest. Ediţia îngrijită de Dora Mezdrea va fi lansată simultan cu o altă carte dedicată filozofului, la sărbătorirea Centenarului - „Despre Noica. Noica inedit”, care conţine texte de Gabriel Liiceanu, Alexandru Dragomir, Dan C. Mihăilescu, Andrei Cornea, Andrei Pleşu, Ioana Pârvulescu, Sorin Vieru şi Sorin Lavric, precum şi o serie de scrisori ale lui Noica şi câteva fotografii.

„Urmărit ca un obiectiv militar”

Regimul comunist nu l-a slăbit nici o clipă din ochi pe filozoful de la Păltiniş. Din 1945 şi până la moartea sa, în 1987, Securitatea a întărit permanent reţeaua densă de informatori şi ofiţeri care raportau despre întâlnirile, discuţiile şi corespondenţa sa. Noica a avut parte de un dosar penal, două de spionaj, un dosar de obiectiv, unul de urmărire informativă, cu numele conspirativ „Nica Dan“ (perioada de până la 1978), un dosar de problemă şi altele două de urmărire informativă (din 1979 până la moartea sa). Cele 155 de documente din carte (selectate din perioada 1965 – 1978) provin din Dosarul nr. 15156 din Fondul informativ al Arhivei Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care numără nu mai puţin de 14 volume.

Între 1949 şi 1958, Noica a avut domiciliu forţat la Câmpulung Muscel, iar în 1958 a