Acum câteva zile, când o campanie a ziarului „Adevărul” s-a încheiat prin normalizarea unei situaţii maligne din Piaţa Romană, un coleg a constatat dulce-amar: „Dacă pentru a civiliza 20 de metri pătraţi a trebuit să consumăm atâta energie, vă daţi seama cât de greu e să schimbi România?” E greu, e foarte greu. Dar trebuie s-o facem! Nu putem accepta că România va încremeni în confuzia de acum. Vrem o ţară în care să ne simţim bine, nu una pavată cu pietre din iad. Iar pentru asta nu suntem obligaţi să emigrăm!
Câţiva funcţionari din Primărie şi câţiva comisari din Poliţie au acceptat, într-un final, că e datoria lor să elibereze culoarul pietonal de pe Bulevardul Magheru. Mai mult: că e logic – şi nu doar obligaţie de serviciu - să facă treaba asta. Aşa s-au născut două treceri de pietoni şi două indicatoare care normalizează mica Românie de 20 de metri pătraţi.
A fost un episod pilot. La fel vom opera şi alte „tumori” din Capitală, din Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Braşov, Craiova sau Constanţa. Iată, pe Litoral apar deja primele roade: autorităţile au înţeles că turistul, când stă cu burta la soare, nu vrea să se trezească pe cearşaf cu jeepuri sau cu ATV-uri. Şi nici cu manele care să-i bubuie în urechi.
E o reală satisfacţie profesională să vezi că directorul Aeroportului Otopeni, neclintit de 13 ani, este demis în urma unei campanii din ziarul la care lucrezi. Nu poţi avea sentimente faţă de omul care a patronat un jaf ordinar, îmbogăţind câţiva negustori cu preţul umilirii a zeci de mii de pasageri.
Acţionând ca o sabie bine ascuţită, „Adevărul” a schimbat câteva lucruri mici, dar esenţiale pentru oameni. A tăiat câteva dintre miile de tentacule ale caracatiţei naţionale. Mi-e teamă însă că viteza de regenerare a pocitaniei este mai mare decât capacitatea noastră de a-i tăia braţele. Se întâmplă ca în pov
