- Diverse - nr. 319 / 19 Iunie, 2009 Pe 15 iunie curent, in miezul unei zile fierbinti, in dangat jalnic de clopot, l-am condus pe ultimul sau drum pamantean pe unul dintre cei mai venerabili batrani ai urbei, intruchipare a intelepciunii si cumsecadeniei, a conceptelor strabune de bine si frumos ale neamului nostru _ unchiul GHEORGHE S. MIRCEA. A fost asezat sub lespede de piatra, alaturi de buna lui sotie, Emilia, trecuta la viata vesnica in urma cu treisprezece ani. L-au plans cei patru copii _ Mariana, Marius, Ileana si George _, familiile lor, rude, prieteni, vecini, camarazi din Asociatia Veteranilor de Razboi. L-a insotit o multime de varstnici si tineri cu inimi cernite, veniti din oras, din satul natal Pietris-Mures, din alte asezari ale tarii si de mai departe. Isi doarme acum "somnul lin", alduit de pioasa amintire si de binecuvantarea celor care l-au cunoscut. Mormantul se afla in cimitirul Bisericii de lemn a romanilor targumureseni, in al carei pridvor isi gasise odihna de o noapte, gazduit de parintele Partenie, in drum spre Blajul desteptarii noastre nationale, adolescentul Eminescu. Intamplarile vietii ne pun cateodata in fata unor coincidente care nu pot ramane neremarcate. Unchiul Gheorghe a fost, ani in sir, chiar si ajuns la venerabila varsta nonagenara, o prezenta statornica in viata spirituala a obstii muresene. Bunaoara, pe parcursul a peste doua decenii cat am organizat, sub egida Bibliotecii Judetene, manifestarile "Porni Luceafarul…" si "Eminesciana", s-a aflat, in 15 Ianuarie si 15 Iunie ale fiecarui an alaturi de noi, la reuniunile consacrate Poetului National. L-a pretuit, l-a iubit mult pe Eminescu. L-a avut aproape, l-a citit, recitit si recitat, incepand din scoala primara, sub indrumarea dascalului moldovean Ioan Holic, apoi la Liceul "Al. Odobescu" din Bistrita, la Caminul Cultural "Avram Iancu" al refugiatilor ardeleni, in