În "Analele Brăilei" din 1929 se poate citi: "Se gândeşte cineva să scrie istoria Brăilei, oraş care din toate punctele de vedere ar merita-o? Să nu se grăbească. Pentrucă astfel de cercetare pretinde întîi găsirea, adunarea şi clasarea materialului..."

Iată că azi s-a încumetat cineva să facă o Istorie modernă a Brăilei, depunând un efort deosebit prin adunarea materialului necesar unei asemenea întreprinderi anevoioase. E vorba de Toader Buculei.

În această carte uimeşte (fără exagerare) bogăţia de informaţii în legătură cu istoria zbuciumată a Brăilei de la "raiaua" turcească la oraşul înfloritor de după eliberarea de sub stăpânirea otomană. Folosind o bibliografie foarte bogată, cercetând cu meticulozitate documente din arhiva oraşului, din monografii ale oraşului, din memoriile unor cercetători, comparând cu scrierile anterioare sau surse din cele mai neaşteptate Buculei urmăreşte cronologic dezvoltarea fostei urbe devenită un oraş prosper, un port şi una dintre aşezările cele mai importante ale României. Autorul raportează întâmplările dramatice ale acestei urbe greu încercate (fiind arsă ori bântuită de ciumă), sărăcită de armata turcească sau devastată de ocupanţii germani (în 1917), raportează, deci, toate acestea la istoria ţării, scoţând în evidenţă trecutul eroic al oraşului de la malul Dunării.

"Brăila este un loc din cele mai vechi timpuri, hotărât românesc" afirma pe drept cuvânt Nicolae Iorga. Brăila exista încă din vremea lui Vlaicu Vodă, iar "drumul Brăilei era cea mai importantă cale comercială cu Transilvania, cu Dunărea şi Marea în Evul Mediu". Brăila era oraş cosmopolit. Aici vieţuiau alături de români, greci, italieni, armeni, bulgari, evrei etc. între anii 1831-1837 Brăila a fost ocârmuită de Ion Slătineanu pe care Nicolae Iorga îl numeşte "ctitorul" oraşului Brăila, iar numeroşi contemporani îl apreciau