Călin Hera: "Un bun prieten care lucrează pentru o multinaţională îmi spunea că mai mulţi colegi din Europa de Est se plâng de criză şi că ţările lor, care au împrumutat bani să facă, de pildă, autostrăzi, au de tras acum ca să dea banii înapoi". Sursa: Zoltan Lorencz
Bucuraţi-vă, le spune amicul meu, măcar voi aveţi autostrăzi. Şi noi am luat bani, dar nimeni nu ştie unde s-au risipit. Aceasta este, de altfel, o caracteristică a ultimilor 20 de ani din istoria României: risipa cu scop. Parte din prostie, parte, mai ales, cu intenţie, România apare ca un uriaş buzunar spart unde intră gologani care dispar pe nesimţite, ca si cum n-ar fi fost. Am spus „pe nesimţite”? Păi, chiar asta e, nesimţire.
Scriam, în această pagină, despre formidabila campanie de imagine pornită de noua conducere a companiei Roşia Montană Gold Corporation, varianta Naumovici. Între timp, am avut o discuţie lungă cu noii şefi care, fireşte, încearcă să ofere toate argumentele posibile şi imposibile în favoarea proiectului.
Chiar dacă ar fi de bună-credinţă, chiar dacă exploatarea ar fi mai sigură ca mersul pe stradă şi locul mai curat ca laptele de mamă, chiar dacă suma aceea de patru miliarde de dolari, cu care ne bombardaează de câteva săptămâni, ar fi reală, tot ar avea o problemă. Aceea că nimeni în ţara asta nu crede că ar ajunge vreun sfanţ în vreun proiect public.
Autorităţile române, oriunde s-ar afla ele, suferă de sindromul buzunarului spart: au talentul de a face banii pierduţi, cu o nonşalanţă ucigătoare. Ultimul caz halucinant este cel al ministrului tineretului şi sportului, Monica Iacob- Ridzi. În urma unei excelente anchete a colegilor de la GSP şi continuată de EVZ, cititorii au aflat că tânăra şi ambiţioasa titulară a ministerului a plătit 628.000 de euro unor firme cu sediul într-un (acelaşi) apartament.
Banii au
