Se zice deseori ca informatia are puterea de a schimba lumea. In ultimii ani, evolutiile tehnologice au contribuit, printre altele, si la declansarea asa-ziselor "revolutii SMS/Twitter" - Ucraina si, mai nou, Moldova si Iran.
In afara titlului pompos, care sugereaza un avans tehnologic si raspandirea rapida si eficienta a informatiilor, aceste revolutii nu au avut, cel putin deocamdata, rezultate concrete.
Este posibil ca informatia sa nu aiba puterea de a schimba lumea? Notiunea de "Revolutie Twitter" in Iran a ajuns, spre exemplu, in decurs de doar o spatamana, de la stadiul de titlu atragator in ziare la subiect de dezbatere si, in cele din urma, cliseu, scrie Forbes.
Acest ciclu demonstreaza ca informatia circula intr-un ritm din ce in ce mai accelerat, in cantitati din ce in ce mai mari. Nu demonstreaza insa ca schimbul de infomatie, rapid si in volum mare, este crucial pentru o schimbare de regim.
In ultimii ani, egiptenii s-au folosit de Facebook pentru a protesta fata de dictatura lui Hosni Mubarak; tinerii moldoveni, in interiorul sau in afara tarii, au folosit Twitter pentru a protesta impotriva partidului comunist si presedintelui Vladimir Voronin; strainii au folosit site-urile de socializare pentru a circula mesaje de sprijin pentru calugarii protestatari din Burma; in fine, tibetanii s-au folosit de aceleasi retele de socializare pentru a protesta impotriva regimului chinez.
Cu toate ca s-a creat un anumit curent de opinie, Mubarak, Voronin si regimul militar din Burma sunt inca bine mersi la putere, ca sa nu mai vorbim de China.
Pana acum, s-au inregistrat doar doua cazuri care testeaza teoria impactului informatiei asupra revolutiilor - doua evenimente politice majore afectate de noua tehnologie de comunicare.
In Filipine, in 2005, o inregistrare a presedintelui Gloria
