Sarbatoarea de Sanziene, cand vara isi exprima energiile la maximum, a fost intotdeauna pentru sufletul meu un reper important, inca de cand eram copila...
Se adunau, parca, in aceasta zi, sumedenie de senzatii: exuberanta primelor zile de vacanta, euforia traita in plin soare, in mijlocul naturii care pulsa de viata si, mai ales, legendele pe care le auzeam despre "Noaptea de Sanziene", cand Cerurile se deschid si cand, cu putin noroc, putem intelege graiul animalelor si le putem patrunde taina. Haideti sa va spun cum ar putea suna o poveste deslusita in ceasul tainic al Sanzienelor, cand putem comunica mai bine cu Cerul si putem intra in rezonanta cu toate sufletele din jurul nostru:
"Va salut cu drag! Eu sunt Gugut! Stiu ca voua, oamenilor, tare va place sa spuneti povesti despre viata voastra, ba chiar sa scrieti carti si sa faceti filme despre tot ce vi se intampla... Credeti ca viata mea nu e interesanta si ca n-as merita si eu un rol principal intr-un film?! Ce daca sunt doar un turturel?! Stati sa vedeti... Am deschis ochii in lumea asta intr-un loc tare frumos, intr-un cuib aflat intre ramurile bogate si vesnic verzi ale unui pin... Parintii mei ne hraneau si ne vegheau cu mult drag, pe mine si pe fratiorul meu, dar... intr-o zi, nu stiu cum, un fel de zmeoaica rea, care am aflat ca se cheama Pisica, l-a furat pe fratiorul meu din cuib si l-a mancat, iar eu m-am pomenit cazand, de la 7-8 metri, in botul altui zmeu (pe numele lui Pisoiul Kitty)... S-ar zice, totusi, ca eu sunt un turturel cu noroc: o Zana Buna m-a salvat din botul Pisoiului si m-a luat, copil de suflet, sa ma creasca... Mama Zana-Buna si cealalta, Zana-mai-mica, fiica ei, au avut grija de mine cum s-au priceput ele mai bine: mi-au intocmit un cuib dintr-o cutie de carton pavoazata mereu cu frunze proaspete, m-au hranit cu malai, cu boabe, cu cirese, ba chiar imi prindeau si m
