Analiza rezultatelor obţinute la recentele legislative europene de către principalele formaţiuni politice din ţările UE nu pare a se fi încheiat. Mai ales în ţările unde raporturile de forţe de pe eşicherul intern au suferit - sau sunt pe cale să sufere - modificări, comentariile vizează teme "cu bătaie lungă".

Este şi cazul Germaniei, unde rezultatele din 7 iunie prefigurează regândiri strategice a căror miză o reprezintă alegerile legislative din 28 octombrie. Aceasta este tema principală a comentariului intitulat "Social-democraţii, în faţa unei dileme corneliene", apărut în cotidianul Die Tageszeitung (Ziarul zilei), sub semnătura lui Stefan Reinecke. "În apropierea alegerilor legislative din 28 septembrie, SPD (Partidul Social Democrat, n.n.) ridică tonul împotriva liberalismului. Dar ei nu exclud nici o guvernare împreună cu liberalii", apreciază comentatorul ziarului menţionat. Care defineşte această stare de lucruri în termeni plastici şi sugestivi: "O poziţie acrobatică".

"Atunci când un partid pierde alegerile (cum ar fi scrutinul din 7 iunie), cutuma cere ca el să se străduiască să meargă înainte fie schimbându-şi candidatul, fie alegându-şi un nou lider." De asemenea, este menţionată o altă exigenţă prioritară: reînnoirea bazei electorale. "Drama Partidului Social Democrat german este aceea că deja a făcut toate aceste lucruri. El s-a dotat cu un nou candidat, foarte promiţător (actualul ministru al Afacerilor Externe, Frank-Walter Steinmeier), iar membrii săi au încetat să se sfâşie între ei în piaţa publică. Ei au renunţat la dispreţul faţă de stat şi la euforia pieţei care caracterizau era Schroeder (1998-2005) şi se prezintă din nou ca un partid apropiat de baza sa electorală, adică de muncitori, de pensionari şi, în general, de clasa de mijloc."

Întrebarea pe care o pune analistul, referitor la aceste mutaţii, e