Săptămâna trecută, la o emisiune în prime time, TVR a organizat o dezbatere despre imaginea Parlamentului României.

Tema e în prezent la noi de o importanţă ieşită din comun şi posturile publice, singurele care-şi pot permite să dea cu tifla ratingurilor smulse cu orice preţ, ar trebui s-o treacă printre priorităţi.

Fie şi din cel puţin trei motive:

1) Parlamentul e principala instituţie a unei democraţii autentice. Încă de pe vremea Magnei Carta, s-a pus pro-blema unei instituţii reprezentative a unei ţări având forţa să contracareze concentrarea pu-terii în mâinile unei persoane.

2) Opusă imaginii cu care firea omenească e obişnuită (cea a puterii întruchipate de o persoană), parlamentul se confruntă peste tot în lume cu slăbiciuni ţinând atât de el însuşi (e alcătuit din personalităţi diverse, acţionează complicat şi cu lentoare), cât şi de nivelul de cultură instituţională al majorităţii populaţiei (dificultatea de a înţelege subtilele proceduri parlamentare).

3) În condiţiile democraţiei încă nedate în pârg din România, prioritatea acordată parlamentului între instituţiile puterii rămâne greu de înţeles de majoritatea populaţiei.

4) Proasta imagine a parlamentului înseamnă automat un început de cancer al încrederii în democraţie.

Dincolo de importanţa sa teoretică, tema are o importanţă practică deosebită în context românesc actual.

Aşa cum s-a văzut şi din ancheta de stradă difuzată la începutul emisiunii, cetăţenii au o părere proastă despre Parlamentul României. Asta explică poate, printre altele, absenteismul la alegeri, dar şi tentaţia autoritaristă a preşedintelui. Parlamentul rămâne instituţia desemnată, prin statut, să contracareze tendinţele dictatoriale ale unor persoane. Pentru a-şi îndeplini misiunea asta, el are nevoie de încrederea populaţiei. Încredere destul de firavă la noi.

La emisiune au fost invi