Un ultranaţionalist, creştin „fierbinte”, fost bodyguard şi anticar vrea să se mute de la periferie în Palatul Cotroceni mizând pe un nume cu rezonanţă.Marian Bătăiosu a trecut de 40 de ani şi n-a plecat niciodată din România. Sursa: Vlad Stănescu

Locuieşte cu mama sa, în casa părintească, întrun cartier bucureştean urât, nu e căsătorit şi îngrijeşte un câine maidanez, o căţea, botezată „Fetiţa”. Marian Bătăiosu vrea să fie preşedintele României. Şi-a anunţat deja candidatura, într-o conferinţă de presă nefericită la care n-au participat decât o mână de prieteni şi vreo doi „agitatori” veniţi „să facă băşcălie”.

Pentru că e un idealist radical, nu s-a descurajat. A început să strângă semnături, îl ajută nişte organizaţii creştine, şi e sigur că va intra în „cursa” pentru Cotroceni, şi că aşa, venit de nicăieri, va câştiga.

Între Diogene şi blogging

Marian Bătăiosu e catalogat, rapid şi des, „cam ciudat”. Lumea nu are răbdare să-l asculte, iar el face slalom printre idei prea generoase pentru a nu fi privit cu suspiciune. Vorbeşte, în parabole, despre patriotism şi onoare, în cuvinte care iau foc brusc, zgomotos, ca date cu benzină. Gânditorul său preferat e Diogene din butoi. Ca şi filosoful grec, Bătăiosu e excesiv de onest şi trăieşte cu puţin. Crede sincer că „Don Quijote era singurul om sănătos într-o lume bolnavă”. Se regăseşte în „cavalerul tristei figuri” şi e gata să spulbere toate morile de vânt din politică. Sloganul său electoral este: „Eu sunt Bătăiosu, un luptător!”.

Marian are un curriculum vitae în care s-au înghesuit meserii rezervate, de regulă, marginalilor. A fost lăcătuş, mecanic de întreţinere la o fabrică de pâine, a sondat opinia publică, a trasat grafica la o revistă pentru pasionaţii de astrologie, a fost secretar la Societatea Culturală „Getica”, bodyguard, anticar şi web-desi