O nouă plimbare prin Craiova de azi, cu gândul la istoria fascinantă a unor locuri sacre, te transpune în altă lume. Biserica „Sfântul Dumitru“ şi a ei poveste, Casa Băniei cu farmecul ei, vechiul locaş al Şcolii Centrale din Craiova, o imagine de demult care trăieşte şi astăzi graţie pânzei lui Theodor Aman, toate aceste locuri stau mărturie unei epoci de mult apuse, dar pline de farmec.

O Craiovă cu edificii impunătoare, meşteri care executau lucrări alese, punându-şi amprenta gustului lor cultivat şi rafinat, i se poate înfăţişa călătorului pe străzile de azi. Lăsând la o parte grijile cotidiene şi privind dincolo de frumuseţea unei clădiri, poţi pătrunde în alt timp, într-o altă lume. Paşii pornesc uşor şi în faţa ochilor ţi se arată Biserica „Sfântul Dumitru“. Aşezat pe o bancă, îţi începi călătoria imaginară, ajutat de pagini vechi de carte, care ascund printre rânduri povestea locului. Se spune că acest impresionant locaş de cult ar aparţine unor vechi timpuri. „Ion Heliade Rădulescu a apreciat: «Cetatea Craiovei şi Biserica Băneasa (căci acesta pare să-i fie numele) sunt nodul ce nu lasă să se rupă firul historiei». Paul de Alep o consideră a fi în întregime opera lui Matei Basarab. Epitetul de «Băneasa», ce i s-a dat edificiului, duce la presupunerea că a existat o biserică mai veche, poate chiar din timpul lui Barbu Craiovescul. De altfel, însăşi pisania din 1652 («ziditu-s’au această biserică şi s-au făcut din temelie de iznovu») ilustrează faptul că Matei Basarab a restaurat o clădire mai veche, ajunsă în stare de ruină totală, încât a refăcut-o din temelie. Timpul şi oamenii aduc schimbări bisericii: Constantin Brâncoveanu îi reface chenarele ferestrelor în stilul care-i poartă numele; Constantin Obedeanu o restaurează în 1723, iar boierii Argetoieni, în 1774“, se menţionează în capitolul Monumente de istorie, arhitectură şi artă plastică din