La sfarsitul anului 1989, Nicolae Ceausescu era ciuruit de gloante si infierat de tuterii pe care i-a hranit. Fostul activist frustrat, Ion Iliescu, il acuza pe dictator, cu tamplele zvacnind, de intinarea nobilelor idealuri ale socialismului. La 20 de ani distanta, in iunie 2009, socialismul se razbuna: e cazul ca democratia sa fie si ea intinata. Numele mohicanului care face din nou oficiile e tot Ion Iliescu. Furtunul cu care acesta improasca principiile societatii deschise este Justitia. Omul care, la inceputul anilor ’90, inventa mineriadele si dadea ceasul Romaniei mult inapoi tocmai a fost absolvit de vina. Dupa 19 ani de cercetari, parlamentari, lamentari si hartuiri la adresa justitiei, fostul presedinte s-a vazut scos definitiv de sub urmarire penala in dosarul "Mineriadei 13-15 iunie 1990". Recentul eveniment, festiv pentru fostul aparatcik, vine la cateva luni dupa un alt moment marcant: renuntarea oficiala la un numar considerabil de acuzatii, cuprinse in dosarul "Revolutiei".

Dar si situatia, si persoana sunt simptomatice pentru parcursul acestei tari din ultimele doua decenii. Pe de o parte, "Il lidero maximo" al stangii de la Bucuresti a beneficiat de genul de clementa care a asigurat linistea multor personaje controversate ale tranzitiei – politicieni, afaceristi, interlopi: cazul e introdus in malaxorul care amesteca lacunele legislative cu diversele forme de intimidare a magistratilor si cu stratagemele care asigura trenarea lui pana la prescrierea spetei. Aceste conditii au fost indeplinite cu brio in ceea ce-l priveste pe Ion Iliescu. Care scapa de fantoma Mineriadei din iunie ’90 tocmai pentru ca unele fapte s-au prescris, iar altele nici macar nu sunt cuprinse in legea penala. Cat priveste persoana, persoana lui Ion Iliescu, ei bine, profilul acestuia a devenit un arhetip demn de imitat in societatea romaneasca. Indiferent de episoad