Omul de cultură supraveghează desfăşurarea lucrărilor de reabilitare a noului sediu şi e convins că va fi gata la timp.
Aurel Chiriac iubeşte frumosul şi arta de când se ştie. Se consideră unul dintre norocoşii care a făcut toată viaţa ce i-a plăcut. După absolvirea facultăţii, a refuzat repartiţia la Arhivele Statului, provocând un adevărat scandal. A ajuns la Muzeul Ţării Crişurilor, la finalizarea armatei. „Muzeul era deja deschis de patru ani. Îl vizitasem în studenţie. Mi-a plăcut foarte mult”, povesteşte el. A lucrat la secţia de etnografie, a făcut cercetări în lumea satului, în domeniul obiectelor de cult, dar şi al arhitecturii secession şi monumentelor romanice. „Colectivul de la muzeu a făcut tot timpul o muncă de cercetare serioasă. Din acest motiv, după 1990, când s-a înfiinţat universitatea, mulţi am fost invitaţi să predăm”, spune el, încântat de şansele pe care le-a avut şi de colegii săi.
Muzeul în viaţa cetăţii
Aurel Chiriac este directorul Muzeului Ţării Crişurilor din 1994. Pentru a aduce instituţia mai aproape de orădeni a început organizarea a diferite manifestări pe lângă expoziţii. Au fost concerte, lansări de carte şi conferinţe pe diverse teme. Apoi a demarat Târgul Meşterilor Populari. „A fost ideea domnului Parasca şi a mea, iar muzeul şi-a asumat-o instituţional”, povesteşte el. În fiecare an, circa o sută de meşteri populari din ţară şi din Ungaria, îşi prezintă creaţiile la Oradea, în preajma zilei Sfântului Ilie. Au urmat apoi Zilele Muzeului Ţării Crişurilor, la care publicul este surprins de fiecare dată cu ceva interesant.
Retrocedarea şi chinurile tăcerii
Procesul de retrocedare a dreptului de folosinţă a clădirii Palatului Baroc către Episcopia Romano-Catolică a fost un calvar pentru Aurel Chiriac. „Episcopia a avut tot timpul dreptul de proprietate asupra imobilului. Acum i s-a dat şi dr