Un prozator scandinav s-a impus în lumea literară publicând romane despre viaţa la ţară şi nevoile celor săraci. Frans Eemil Sillanpää (1888-1964) a primit cea mai importantă distincţie literară datorită unui volum despre existenţa scurtă a unei fete din provincie. Prozatorul finlandez născut la 16 septembrie 1888 în Hämeenkyrö (la vest de Tampere) şi-a luat Bacalaureatul în 1908 şi s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Helsinki. În perioada studiilor universitare a avut prilejul să cunoască şi să frecventeze casa familiei Järnefelt, o adevărată pepinieră de cultură şi de patriotism.
Järnefelt, Generalul ţarist de origine finlandeză a impus finlandeza ca limbă a documentelor oficiale. În 1936, Sillanpää a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Helsinki, iar în 1939 a fost răsplătit cu Premiul Nobel pentru literatură.
Romane cu un important conţinut moral
Opera sa literară s-a desfăşurat de-a lungul a patruzeci de ani, fiind împărţită în trei capitole distincte. În primul rând el a crezut într-un anumit misticism biologic, potrivit căruia omul este stăpânit de către forţele vieţii şi ale naturii.
Sillanpää era convins că dacă vrei să trăieşti fericit trebuie să te încredinţezi şi să te supui acestor forţe. În al doilea rând, caracteristic pentru scriitorul finlandez era sentimentul de milă profundă pentru cei săraci şi cei năpăstuiţi. A treia caracteristică a vieţii şi operei lui Sillanpää era o căutare neîncetată şi mistuitoare a propriei identităţi.
El declara că este rupt de mediul său social de origine, neputând să se simtă niciodată perfect integrat în lumea pe care o frecventa. Din aceste tribulaţii s-au născut cărţile sale în care personaje principale erau oameni simpli de la ţară. Romanele sale au avut întotdeauna un adânc conţinut moral, care îi îmbărbăta pe mulţi o
