Mizeria umană n-are limite în cazul unui personaj din fotbalul românesc care şi-a făcut din ameninţări o armă acţionată la comandă, când îi sunt periclitate interesele.

Pentru că la Dinamo, clubul cu care a făcut cele mai profitabile afaceri, căpuşindu-l până la a-l falimenta, risca să fie numit un antrenor cu coloană, personajul s-a năpustit asupra acestuia reamintindu-i un episod întunecat din trecut. Respectivul a susţinut, joi seară, că Ioan Ovidiu Sabău a omorât cu maşina un om, iar Dinamo, aflată la vremea respectivă sub umbrela Miliţiei şi a Securităţii, l-ar fi făcut scăpat. Acuzaţia este fără precedent şi, mai grav, nu a fost probată de „justiţiar”, însă şi-a atins scopul: „Moţu” a bătut în retragere. Omul a fost dat în judecată şi târât prin tribunale pentru stabilirea paternităţii unui copil, a avut dosar penal pentru lovirea unui tânăr pe trecerea de pietoni, dar tot el este cel care se aşază la catedră şi oferă lecţii de moralitate.

De ce face asta? Pentru restabilirea dreptăţii? Nicidecum. Nevoia de a controla tot ce i-ar putea aduce bani nu-i dă pace, îi spurcă gura şi îi întunecă judecata. Un antrenor onest cu meseria lui, care nu acceptă imixtiunile, nu era pe placul individului. Cu apucături golăneşti, vocabular infect şi un tupeu de bişniţar, „eroul” nostru şi-a probat priceperea de conducător la Rapid şi la Dinamo, de unde a plecat având pe pantaloni urme de pantof. A

cest personaj de la periferia civilizaţiei, îmbuibat de comisione şi lipsit de orice scrupule, şi-a permis să pună cizma pe grumazul lui Neluţu Sabău ştiind că antrenorul are ca singură metodă de apărare: tăcerea. Sa bău trebuie să plătească decontul public pentru fapta penală pe care ar fi comis-o şi ar fi meritat să suporte şi rigorile legii, în caz că a fentat-o. Însă acestea nu trebuie să depindă de nevoia unuia ca la Dinamo să fie inst