CARIERĂ. Uşor dezamăgit de poveştile româneşti de pe marile ecrane, actorul Şerban Ionescu crede cu desăvârşire în puterea de seducţie a telenovelelor. Sursa: Octavian Cocoloş

Evenimentul zilei: Există vreun rol pe care nu aţi accepta să-l jucaţi?

Şerban Ionescu: Am avut situaţii de genul ăsta, de nu m-a atras inima deloc spre personaj. Şi eu m-am întrebat, ulterior, care au fost motivele. E ca o întâlnire pe care nu ţi-o doreşti, e întâmplătoare sau te-ai întâlnit şi a doua zi uiţi. Să te întâlneşti cu un rol înseamnă să-i dai cărniţă deja. Dacă nu te întâlneşti, înseamnă să-l abandonezi şi ăsta e un lucru urât. Dar dacă-l citeşti şi vezi că nu-ţi convine, nu-i aşa o mare dramă. Numai dacă te-apuci să construieşti un rol şi-l abandonezi, e ca o crimă.

Au fost situaţii în care aţi abandonat?

Da. Am abandonat, dar nu din vina mea. Au fost condiţiile vitrege care n-au dus la o finalitate a actului scenic.

V-aţi simţit obosit vreodată pentru că aţi vrut să faceţi şi teatru şi film?

Nu, nu. Întotdeauna mi-am ales activităţi care să nu mă obosească şi care

să-mi facă plăcere.

Cum vi s-a părut trecerea de la marele ecran la telenovelă?

Şi înainte de '89, am făcut şi film şi televiziune. Şi nu e mare şmecherie, ca să zic aşa. Sunt aşa-zişii specialişti care categorisesc: filme, telenovelă. Sunt poveştile unor oameni, sunt personaje, sunt actori care pot să ducă un rol sau nu pot să-l ducă. Telenovela este o chestie de asta exotică, e venită de dincolo, din America de Sud, şi are nişte legi pe care noi, cu „Fetele marinarului”, am încercat să le stricăm. Telenovelă înseamnă lacrimi multe, sex, iubire, lucruri care ţin de marea sensibilitate omenească.

V-a surprins audienţa serialului „Fetele marinarului”?

A avut o audienţă foarte mare, chiar dacă era la 10 seara, în condiţii