A lucrat 35 de ani în învăţământul braşovean, iar atunci când a ieşit la pensie şi-a îndreptat atenţia spre domeniul social. A investit timp, energie şi bani pentru a-i ajuta pe cei vitregiţi de soartă. Profil

NĂSCUTĂ: 23 aprilie 1940, comuna Cruşeţ, judeţul Dolj

FAMILIE: văduvă, are un băiat

STUDII: Facultatea de Filologie

PROFESIE: profesor

Azota Popescu a fost o elevă de nota 10. A urmat Şcoala Normală din Craiova, pe care a terminat-o cu 10 pe linie şi a avut dreptul să intre la facultate fără admitere. Iniţial, a ales să studieze Conservatorul, la Cluj, dar o întâmplare nefericită, moartea tatălui ei, a determinat-o să renunţe la studiile muzicale. Între timp, s-a căsătorit şi a dat la Facultatea de Filologie din Bucureşti, unde a intrat cu nota 10. „Nu aveam bani să-mi cumpăr pian. După moartea tatălui meu nu am mai cântat deloc” , povesteşte Azota. Spune cu cea mai mare seninătate că s-a căsătorit din dragoste, dar şi din interes, având în vedere problemele vremii.

A coordonat pionierii din Braşov

S-a stabilit la Braşov, unde a predat limba română şi limba latină la mai multe şcoli din oraş. Între timp s-a ocupat şi de activitatea „pionierilor”, coordonând activitatea lor artistică şi creatoare. „Acea perioadă mi-a dat foarte multe satisfacţii. Mă ocupam de sectorul artistic, descoperam tinere talente, native, înclinate spre creaţie, mai exact copii care scriau proză, îi lansam în cenacul literar al pionierilor, care se numea pe vremea aceea «Muguraşii Tâmpei»”. Pregăteam spectacole de mare anvergură care se desfăşurau cu ocazia unor evenimente majore din viaţa ţării: 1 mai, 23 august, Ziua Republicii” , îşi aminteşte Azota Popescu.

Profesoara spune despre generaţiile trecute de copii că erau mult mai liniştite, dar şi mult mai sărace. Probleme sociale exi