Cu ajutorul unui banal zmeu, „kiterii“ eliberează adrenalina şi elimină stresul. Un sport foarte îndragit în occident a început să câştige adepţi şi în rândul românilor. Marea majoritate a practicanţilor de „kiting“ sunt din Bucureşti, Braşov şi Constanţa. Cuvântul „kite“ provine din limba engleză şi înseamnă zmeu. Sportul propriu-zis presupune ataşarea unui zmeu oricărui mijloc de locomoţie pentru a-l propulsa. Kitingul se poate practica pe teren uscat, pe zăpadă sau pe apă. Când este practicat pe sol se numeşte landkiting, iar, pe apă, waterkiting.

La originile acestui sport, foarte iubit în America de Nord, stă Dieter Strasilla , un german, care la începutul anilor ’80 a perfecţionat primul sistem de kiteskying.

Strasilla, împreună cu prietenul său Andrea Kuhn, originar din Elveţia, au folosit invenţia lor şi în combinaţie cu surfingul, skateboardingul, buggyingul, astfel luând naştere sporturile derivate.

În Statele Unite, kitesurfingul a devenit foarte popular, numărul practicanţilor ajungând la peste 200.000, până în anul 2006.

La noi este în perioada pionieratului

În România, fenomenul a apărut în perioada 2000-2001 şi a fost adus de cîţiva iubitori ai windsurfingului. Deşi avem puţine cluburi de „kiteri“ în ţară, comunitatea este bine structurată. Membrii cluburilor organizează întâlniri în mod constant, mai ales iarna, când practică snowkitingul în Sinaia, la cota 2.000.

În ţară există, în prezent, cinci cluburi de profil, unul la Bucureşti, două la Mamaia şi două la Braşov. Singurul club de kiting, care pe lângă faptul că oferă cursuri de iniţiere are şi rideri profesionişti, este „Kite Fever“ din Braşov. Marian Bobe este preşedintele organizaţiei şi obiectivul lui este să organizeze prima competiţie de profil la nivel naţional.

„În România vor fi competiţi