Atras de strălucirea metalului preţios a făcut carieră ca bijutier şi gravor şi e mândru de piesele pe care, în 38 de ani, le-a executat cu migală şi pasiune. Lui Sorin Maiorescu i-a plăcut din copilărie să facă lucruri migăloase. Când s-a ivit ocazia să dea examen în Ploieşti, la UCECOM, pentru specializarea bijutier, nu a ezitat. „În 1968 m-am înscris şi am promovat, apoi am făcut un contract pe trei ani cu o unitate meşteşugărească, şcoala urmând a fi făcută în Arad şi instruirea practică in Ploieşti. Am absolvit în 1971”, povesteşte Sorin Maiorescu.
A urmat specializarea ca gravor, la Bucureşti, iar în anul 2005 a susţinut examen la Direcţia metale preţioase din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului şi a obţinut atestatul de a marca bijuterii pe propria răspundere. „În şcoală ni se propuneau anumite modele pe care le schiţam, apoi piesa urma să fie executată. La absolvire am făcut un inel cu grad de complexitate mai mare. Am luat nota 9 la practică şi zece la teorie”, îşi aminteşte bijutierul.
Sorin Maiorescu spune că meseria sa necesită foarte multă atenţie, concentrare, stăpânire de sine, şi condiţii care să nu perturbe actul creator. „Trebuie lucrat în linişte, să nu fie atmosfera încărcată de noxe şi apoi depinde de fiecare persoană în parte, de dăruirea ei, de plăcerea de a realiza ceva frumos şi de a avea satisfacţia, la final, că un obiect făcut de mâna ta va dăinui pe mâna unei femei, pe degetul unui bărbat... Când revedem bijuteriile, peste câţiva ani, avem o mare satisfacţie”, mărturiseşte bărbatul.
O lucrare deosebită
Din experienţă ştie că piesele mai greu de făcut sunt cele pe care clienţii le văd într-un catalog sau într-o revistă mai veche. „Identice nu se pot face, nu există copiere în mod perfect. Am făcut la comandă o lucrare în email, o tehnică pe care prima dată au folosit-o
