Scrisul este considerat una dintre cele mai importante invenţii din istoria omenirii, poate cea mai importantă. Fără scris nu ar fi existat acumularea de cunoştinţe, documentele istorice, ştiinţa şi nici ziarele, cărţile sau internetul.
Prima scriere adevărată pe care o cunoaştem este cea cuneiformă, folosită în Sumer în urmă cu peste 5.000 de ani. La puţină vreme după aceea avea să apară scrierea hieroglifică egipteană. Mult mai târziu, scrisul debuta în Europa, China şi America Centrală.
Civilizaţia a inventat câteva sute de sisteme de scriere. Unele, cum ar fi cel pe care îl citiţi în acest moment, continuă să fie folosite. Cele mai multe au rămas în domeniul arheologiei şi tocmai ele ne trezesc curiozitatea. Vedem ceva scris. Dar ce înseamnă?
Vrem să descifrăm vechile scrieri pentru a pătrunde în trecut, pentru a auzi vocile strămoşilor noştri. În 1823, oamenii au citit pentru prima oară inscripţii din Egiptul antic şi au înţeles cuvintele faraonului Ramses. Două milenii de istorie au devenit dintr-odată accesibile. Descifrarea scrierii Maya a dezvăluit existenţa pe continentul american a unei societăţi avansate, contemporană cu Imperiul Roman.
Ce facem însă când ne întâlnim cu un text necunoscut? Este nevoie în primul rând de un text destul de substanţial. Nu strică o legătură cu o limbă cunoscută, eventual o inscripţie bilingvă sau nişte nume proprii uşor de identificat. Faimoasa piatră de la Rosetta, de nepreţuit pentru descifrarea hieroglifelor, conţinea şi o traducere în limba greacă în care apărea numele dinastic Ptolemeus.
Multe scrieri îşi aşteaptă încă descifrarea. Ele pot fi împărţite în trei mari categorii:
- Scriere cunoscută a unei limbi necunoscute;
- Scriere necunoscută a unei limbi cunoscute; şi, în fine, - Scriere necunoscută, dar şi limba necunoscută.
@N_P
