STUDIU. Popularul obiect sexual a ocupat locul V în clasamentul celor mai bine vândute aparate de uz gospodăresc în secolul al XX-lea. Sursa: Reuters

Nici acul, nici aţa şi nici puloverul tricotat nu se numără printre obiectele demne de studiu ale istoricului american Rachel Maines. Recenta sa lucrare, publicată de curând şi în Elveţia, se referă la originea vibromasorului sexual, informează site-ul lesquotidiennes.com.

La mare căutare

Totul a început atunci când Rachel Maines se uita pe o revistă de tricotaje de la începutul secolului trecut. Istoricul a remarcat, în paginile publicaţiei, o reclamă la o marcă de vibromasor. Obiectul nu semăna deloc cu „jucăriile” sexuale obişnuite, din 1971 - anul în care ea şi-a început studiul. „Era o combinaţie ciudată între un fier de călcat şi un picamăr, fără nicio urmă de erotism”, descrie Maines obiectul în cartea sa, recent tradusă în franceză, „Tehnologiile orgasmului”. După primele cercetări, istoricul american şi-a dat seama că povestea vibratorului de uz sexual este strâns legată de medicină.

„Panaceu” electric!

Medicii de la începutul secolului al XX-lea recomandau cu căldură folosirea acestui mod de tratament pentru diversele forme de isterie. Până la apariţia sa, doctorii trebuiau să le maseze manual pe pacientele cu probleme. De aceea, primele vibromasoare apărute în 1880 au fost primite cu satisfacţie de lumea medicală. În locul unui masaj manual de o oră, aparatul producea acelaşi efect în doar zece minute.

La începutul secolului al XX-lea, vibratorul migrează din cabinetele medicale în căminele americanilor. Publicitatea susţinută care lăuda „tinereţea şi satisfacţia” utilizării acestui aparat a făcut ca el să ajungă rapid pe locul V ca vânzări, după maşina de cusut, ventilator, buiotă şi aparatul de prăjit pâine. Folosite discret în ac