Teatrul a fost o pasiune pe care actorul de azi a transformat-o într-o meserie frumoasă.

Povestea unui tânăr actor, a celui care aduce bucurie în inima spectatorului şi îl conduce pe meleaguri fascinante prin rolurile sale, ascunde şi o poveste de viaţă. Întâmplări frumoase, paşii ce cad încet pe drumul teatrului spre a-l aduce pe el, actorul, în lumina reflectoarelor transformă propria piesă într-una plină de savoare. Cu o masă de joacă sculptată de bunic, aşa începe povestea lui George Costea: „Prima scenă de teatru pe care am evoluat a fost masa mea de jocuri, sculptată special de bunicul meu, pe care, când aveam vreo trei sau patru ani, recitam în fiecare zi poezii, asistat de bunica mea, şi făceam astfel repetiţii pentru o reprezentaţie care urma să aibă loc la un moment dat. Apoi, împreună cu colegii mei de la Colegiul Naţional «Sfântul Sava» am profitat din plin de sala de teatru a liceului (care a servit în trecut, pentru un timp, şi ca sală a Teatrului Naţional) şi acolo am pus în scenă primele noastre piese de teatru, am organizat chiar şi un festival şi am participat la alte manifestări de acest gen între licee. Pentru scurt timp, am făcut parte «cu împrumut» şi din trupa de teatru a Colegiului Naţional «Gheorghe Lazăr», coordonată atunci de Andi Vasluianu. În doi-trei ani mi-am dat seama că doream să mă fac actor, iar admiterea la UNATC a venit în mod natural. Teatrul era preocuparea pentru care îmi găseam mereu timp, pentru care nu aveam nevoie de meditaţii ca să îl pricep, de care nu mă plictiseam şi era în ultimă măsură hobby-ul pe care aveam şansa să îl transform în meserie“.

Vedeta de mâine

Anii de studiu petrecuţi în sălile facultăţii de teatru au fost primele pagini scrise din lumea adevărată a artei. Fiecare filă dată vine cu o poveste, fiecare perioadă a însemnat încă o cărămidă zidită pentru realizarea unui