Aspirina este unul dintre cele mai vechi şi cunoscute medicamente, ce se foloseşte fără prescripţie medicală în tratamentul cefaleei, febrei, inflamaţiei şi durerilor. În ultimii 50 de ani s-a observat că aspirina pare a avea mai multe efecte benefice, dintre care un evident rol în prevenirea infarctului miocardic şi accidentelor vasculare cerebrale. Familiaritatea, accesibilitatea medicamentului nu înseamnă însă absenţa unor potenţiale efecte adverse, mai ales în administrarea zilnică.

Aspirina este indicată în principiu bolnavilor care au avut un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral (AVC) de tip ischemic (mai ales aşa-zisele AVC mici, tranzitorii) sau celor cu diferite afecţiuni cardiovasculare (în special angina instabilă), persoanelor care prezintă factori de risc (diabet zaharat, hipertensiune arterială, valori crescute ale colesterolului, fumat, istoric de boli cardiovasculare în familie etc.), au vârste peste 45 de ani în cazul bărbaţilor şi peste 55 de ani în cazul femeilor. Efectul cel mai evident este în prevenirea primului infarct miocardic la bărbaţi şi a primului accident vascular la femei.

Aspirina fluidizează circulaţia sângelui, acţionând prin prevenirea aderării trombocitelor la pereţii vaselor, primul pas în formarea cheagului de sânge (trombului), ce poate în final astupa o arteră (mai ales dacă ea este îngustată de o placă aterosclerotică), producând infarctul miocardic sau accidental vascular ischemic.

Evaluare

Folosirea zilnică a aspirinei, dozele şi condiţiile de administrare trebuie stabilite de medic, care va evalua riscurile şi beneficiile, cunoscând istoricul medical al bolnavului, factorii săi de risc, alte maladii de care suferă şi tratamentele pe care le urmează (inclusiv suplimente alimentare). Dozele sunt în general mici, 75-80 mg pe zi, până la 325 mg, de preferat sub formă