Cladirile de patrimoniu din zona peninsulara a Constantei sunt condamnate. Nimeni nu a trecut de ani buni pragul Cazinoului, al Casei cu Lei si al Vilei sutu.
Peninsula, asa cum este cunoscuta de localnici si turisti zona veche a Constantei, arata ca dupa un raid al aviatiei moderne. Cladirile impunatoare de banci si institutii publice construite din otel si sticla contrasteaza izbitor cu darapanaturile inceputului de secol. De parca zeci de bombe cu laser au lovit la fix imobilele vechi, fara sa atinga un milimetru din noile constructii. Oficial, zeci de procese blocheaza de ani buni programele de reabilitare derulate de autoritatile locale. Neoficial, terenul – extrem de bine cotat pe piata imobiliara – este ravnit de mostenitori, investitori si patronii agentiilor imobiliare.
Odinioara unul dintre cele mai bune restaurante de dinainte de 1989, Casa cu Lei se degradeaza pe zi ce trece. Construita de un comerciant de cherestea armean, cladirea a fost numita astfel dupa cei patru lei de piatra ce strajuiesc coloanele intrarii principale. Pe timpul comunistilor a devenit, din vila, centrala telefonica, restaurant si apoi nimic. Geamuri sparte, lanturi si lacate pe usa. Singurele vietuitoare care anima casa sunt pisicile. Bine hranite pe vremea fostului restaurant, acum mananca din mila vecinilor. Doina Pauleanu, directoarea Muzeului de Arta Constanta, autoarea unui studiu recent care a demonstrat ca arhitectul Ioan Berindei a proiectat imobilul, isi aminteste ca, inainte de 1989, Casa cu Lei era un restaurant foarte cautat: "Scara interioara si separeurile creau o atmosfera deosebita". Directorul ne-a relatat despre legatura dintre Casa cu Lei si cel mai mare colectionar de arta al Romaniei, Zambaccian.
Constantean la origine, tanarul Zambaccian a fost impresionat de colectia unui magistrat care locuia la parterul cladirii. Dup
