Am fost direct si adanc implicat in dezbaterile din Parlamentul European pe tema reformei reglementarii si supravegherii pietelor financiare. In calitate de coautor al raportului privind aceasta problematica am discutat cu persoane impartasind convingeri diverse referitoare la nevoia reformelor.

De-a lungul timpului, pe masura ce criza s-a adancit si a demontat tot felul de clisee, chiar si cei mai zelosi aparatori ai "reglementarii laxe"(light touch) si ai autoreglementarii au trebuit sa admita vicii fundamentale ale unor astfel de abordari.

Ce poate fi mai revelator decat depozitia lui Alan Greenspan in audierea de la Congresul american din octombrie anul trecut. De aceea sunt mai mult decat uimit sa vad ca unii insista pe pericolul reglementarii excesive. Este drept ca reducerea gradului de indatorare "deleveraging- este foarte dureroasa si ca impunerea abrupta a unor cerinte de capital sporit in institutiile financiare este foarte complicata (fiindca nu trebuie confundat managementul crizei cu reforma sistemului de reglementare).

Este de amintit totodata ca redundanta nu poate fi evitata in politicile publice. Dar ca sa negam urgenta unei revizuiri radicale a cadrului de reglementare si supraveghere este un nonsens. In plus, nici un sector al industriei financiare (adica si hedge fund-urile si fondurile de private equity "asa-numitul sector bancar paralel) nu trebuie sa se poata sustrage reglementarii si supravegherii; limitarea expunerii (leverage) si cerinte de capital trebuie aplicate tuturor entitatilor financiare.

Un exemplu de impotrivire la reforma priveste cat de mult si daca trebuie reglementate derivatele financiare (over the counter/OTCs). Administratia americana a propus o legislatie ce ar impune inregistrarea derivatelor financiare standardizate si tranzactionarea lor in case de compensare (clearing houses). Aceste propuneri