Cind iti alienezi segmentele cele mai dinamice din societate, riscurile sint enorme. Or, din acest punct de vedere, in Iran pare sa se fi ajuns aproape de o masa critica. Denumirea "Revolutia Twitter" a fost pentru prima data utilizata in legatura cu evenimentele dramatice de la Chisinau care au urmat unor alegeri pe care multi le-au considerate a fi fraudate. Pentru cei care nu sint familiarizati cu numele, Twitter-ul e un serviciu care permite transmiterea facila pe Internet a unor mesaje scurte catre o lista de abonati. Un fel de SMS pe Internet. In contextul unor crize politice sau sociale, acesta ofera o formula eficienta si versatila atit pentru mobilizarea rapida a paticipantilor la manifestatii de protest, cit si pentru a transmite in exterior informatii, fotografii sau chiar imagini filmate. Ultimul aspect e extrem de important atunci cind protestatarii se confrunta, asa cum se intimpla de obicei, cu regimuri represive care practica cenzura si, de regula, obstructioneaz, atunci cind nu interzic de-a dreptul, functionarea mass media straine. Ecoul evenimentelor din Republica Moldova a fost insa unul limitat. Chiar si la apogeul crizei, subiectul nu a reusit niciodata sa domine agenda politica si mediatica la nivel european si cu atit mai putin la nivel international. Criza din Iran, o tara cu o populatie de peste 70 de milioane de locuitori si care, dupa toate probabilitatile, va deveni, in ciuda opozitiei Statelor Unite si Uniunii Europene, o putere nucleara, e cu totul altceva. Un scenariu foarte asemanator: acuzele privind fraudarea alegerilor prezidentiale au scos in strada, in Teheran si in alte mari orase iraniene, sute de mii de suporteri ai principalului candidat din opozitie, Mir Hossein Moussavi, si au provocat o adevarata furtuna politica si mediatica la nivel global. Subiectul tine capul de afis al stirilor in lumea intreaga, iar Twitter-ul litera