Daca Necolaiciuc, fostul sef al CFR acuzat de fraude de sute de milioane de euro, s-ar fi ascuns intr-o cabana din mijlocul Muntilor Apalasi, poate ca imaginea sa de infractor traind cu groaza ca are un stat intreg pe urmele sale ar fi fost cat de cat credibila. Prezenta sa in Miami insa, unul dintre orasele cel mai bine supravegheate de politia americana, arata cat de putin se temea ca ar putea fi prins. Altfel nu se explica de ce nu a facut nici un efort real de a se ascunde.
Atunci cand te apuci sa cumperi proprietati pe numele tau, sa inchei contracte de telefon si alte utilitati tot pe numele tau, cu greu te poti incadra in profilul clasic al unui fugar amenintat de un mandat de urmarire internationala. Din contra, ori inviti la a fi gasit, ori nu iti pasa daca isi va da seama cineva unde te afli, pentru ca stii ca, oricum, nu ti se va intampla nimic.
Nu doar autoritatile din Florida puteau sa-i ia usor urma, cum s-a si intamplat in final – vorbim despre un stat in care orice strain care se apuca sa cumpere peste noapte apartamente de un milion de dolari este verificat la sange pentru a se afla daca banii nu duc spre trafic de droguri –, ci si cele de la Bucuresti. Informatorii plantati de Securitate in diaspora din SUA pentru a-i compromite pe emigrantii care ii faceau zile fripte lui Ceausescu au fost preluati, dupa 1990, de noua putere si pulseaza si astazi informatii catre "centru". Iar Florida are o comunitate numeroasa de romani. Este aproape imposibil ca, timp de patru ani, macar cativa dintre acestia sa nu fi aflat ca unul dintre cei mai celebri "fugari" si-a facut culcus la cativa pasi de ei, iar informatia sa nu fi ajuns in tara. Pe ce s-a bazat relaxarea lui Necolaiciuc, care s-a purtat ca un pensionar de lux, retras cu tot ce a agonisit intr-o viata de munca onesta pentru a-si trai batranetea la caldura? Pe imunitatea de care se
