Oamenii îşi amintesc opersiunile şi abuzurile la care erau supuse familiile celor care luptau cu Securitatea. Recentele săpături şi cercetări ale Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului de la Teregova au stârnit multă zâzanie printre gugulani. Lucrările de la Teregova au fost demarate cu sprijinul şi la cererea Elenei Iacob, născută Anculia, fiica unuia dintre partizanii omorâţi de Securitate. Tatăl său, Petru Anculia, împreună cu „Tunariu”, Gheorghe Urdăreanu pe numele său, au fost îngropaţi împreună, într-o groapă comună, noaptea şi fără cruce.

Au luptat până la sfârşit

„Tunariu” era lider al grupului, iar Petru Anculia se alăturase partizanilor pentru că era persecutat de Securitate ca să dea animalele. Grupul de partizani din Teregova depăşea 30 de persoane şi a fost încercuit de securişti pe 22 februarie 1949, la „Pietrele Albe”. Pentru a scăpa din încercuire, Petru Anculia şi cu Gheorghe Urdăreanu au rămas în ariergardă. Partizanii au scăpat, însă cei doi au fost omorâţi de gloanţele trupelor de Securitate.

„Au vrut să-i aducă în sat legaţi de cai, dar stăpânul cailor le-a spus că se sperie caii şi aşa i-a făcut să-i aducă într-o căruţă. Jos, în sat, i-au răstignit pe cruce şi i-au pus sub nucul din faţa Primăriei”, povesteşte Ionaşcu Iacob.După deshumare, Elena, fiica lui „Miloi”, coboară în groapă şi strânge oasele într-un cearşaf alb ca lacrima, apoi îl leagă la colţuri. Soţul său coboară şi el cu o ladă din lemn de tei, uşoară şi parfumată, pentru ca somnul celor doi să fie liniştit. Cu o lacrimă în coada ochiului, femeia aprinde două lumânări pe care le pune la capeţii lădiţei.

„Când i-au adus la Pretură  (primărie n.r.) nu ştiam cine sunt. Sora mea a văzut ştrimfii lu tata şi atunci am ştiut că el este”, povesteşte femeia. Acum  e liniştită, după 60 de ani şi-a revăzut tatăl. „Aveam