Când sfida din închisoare totalitarismul, lui Adam Michnik i s-a făcut o propunere. I se oferea un exil de lux, pe Coasta de Azur, la schimb cu onoarea. Michnik n-a semnat pactul. “Sunteţi un porc!” - i-a spus disidentul securistului slinos.

În 1989, când a înfiinţat „Gazeta Wyborcza”, Adam Michnik se gândise la un jurnal care să servească Poloniei doar în preajma alegerilor libere, un ziar pe termen scurt: două săptămâni. Au trecut douăzeci de ani şi „foaia” lui Michnik e „cel mai mare ziar de la Elba la Vladivostok”. Când „Gazeta” a fost listată la Bursa din Londra, polonezului i-au revenit câteva milioane de dolari. Michnik n-a semnat nici pactul ăsta. A donat banii şi s-a păstrat pe sine.

Dintotdeauna şi până la sfârşit, Adam Michnik a înotat contra curentului. N-a semnat nici „Declaraţia de la Praga” de condamnare a comunismului. A ales să lupte cu altă armă: etica iertării. Interviul de astăzi din „Evenimentul zilei” este cu un erou, un erou de modă veche care dialoghează în franceză şi este scandalos de normal. Adam Michnik nu-şi duce fudul statuia în spate, poartă sandale, cămăşi în carouri şi fumează ţigări mentolate. E un om liber.

Când l-am citit prima oară pe Adam Michnik, treceam dintr-a noua într-a zecea. A fost o lectură decisivă. Am văzut, la timp, o dimensiune fundamentală a comunismului: lupta dintre oamenii-oameni şi oamenii-porci. De-atunci i-am căutat, mereu, şi pe unii, şi pe ceilalţi, am încercat să-i ascult şi să încerc să înţeleg.

Acum, după atâţia ani, când am avut norocul să-l întâlnesc, l-am întrebat dacă tinerii născuţi liberi îl mai ascultă. Adam Michnik a zâmbit: „Întrebaţi tinerii!”.

Ca să înţelegem, totuşi, de ce e important Adam Michnik, ar trebui să ne întorcem la Czeslaw Milosz şi la aceste cuvinte: „Avalanşa îşi schimbă cursul/În funcţie de pietrele pe care le întâlne