Adaptata vremurilor noastre, celebra vorba a lui Alexandru Lapusneanu - "daca voi nu ma vreti, eu va vreau" - din nuvela lui Negruzzi ar putea sa sune astazi astfel: "daca voi nu ma iubiti, eu va ador!"
Replica lui Lapusneanu este perfect valabila in cazul celor doi parteneri ai perversei noastre coalitii de guvernare, fiind rostita cu naduf in barba de catre fiecare democrat liberal in parte.
Dupa iesirea intempestiva a lui Videanu de vineri, imediat dupa publicarea inregistrarilor din sedinta PSD de la Turnu Magurele, cand i-a raspuns lui Mircea Geoana pe masura atacului si l-a anuntat ca il va da in judecata, PD-L a tacut malc si a inghitit, cu sarg, trei zile la rand tot ce pesedistii au barfit sincer in familie.
Tot Videanu, si doar el, a fost cel care si-a mai permis luni sa deschida gura si sa le arunce cateva ironii partenerilor de coalitie. Dupa vehementa cu care Adriean Videanu sarise vineri la gatul lui Mircea Geoana, dupa socul cuvintelor dure din sedinta PSD care cutremurase nervii analistilor si jurnalistilor pe toata durata weekend-ului, dupa isteria generala a presei fata de limbajul "suburban" al liderilor social-democrati, te-ai fi asteptat ca, dupa un moment de meditatie profunda, liderii PD-L sa vina cu un raspuns pe masura atacului PSD.
Nu a fost sa fie asa. Nici de data asta. Ca de altfel niciodata. A fost insa asa cum ne-am obisnuit de atatia si atatia ani pe plaiurile mioritice: toata lumea a bagat capul in pamant si s-a facut ca nimic nu s-a intamplat.
Emil Boc a spus, ce-i drept fara zambetul sau obisnuit, ca tonul folosit de liderii PSD fata de colegii din coalitie a fost "greu de acceptat", dar l-a acceptat. Si, iarasi ca de fiecare data, ne-a aruncat aceeasi prostie plina de ipocrizie ca "este mai bine sa punem orgoliile si dezamagirile personale sub interesul general si sa trecem
