A fost o vreme când bătea un vânt de nebunie şi se înghesuiau părinţii la chirurgie să le scoată apendicul odraslelor. Cum îl durea pe un copil, dar şi pe un adult burta, imediat se auzea văitatul: "Aoleu, dacă ai apendicită şi se sparge?".
De frica apendicitei perforate, care este o complicaţie ce necesită urgenţă chirurgicală, se scotea pe capete apendicul. Studiile au arătat că şi astăzi, când s-a mai domolit scoaterea apendicului pe bandă rulantă, totuşi, doar într-o treime din operaţiile de îndepărtare a apendicului, acest mic organ este bolnav. În altă treime de operaţii de apendicită, apendicul se îndepărtează degeaba. Iar în cealaltă treime din intervenţiile chirurgicale, apendicita cu simptomele ei, mima alte boli. De regulă, boli genitale, de ovare, de trompe. Cu timpul, s-a limpezit că apendicul are şi el un rol: face parte dintr-un lanţ de apărare imunitară a organismului. Făcând o comparaţie, se poate spune că apendicul este amigdala din burtă. Este corect ca apendicul să se scoată doar când el se îmbolnăveşte.
Care sunt semnele unei crize de apendicită?
Explică întreg capitolul prof. dr Mircea Beuran, şeful Clinicii de chirurgie generală de la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Apendicita se caracterizează printr-o durere vie în dreapta, în abdomen, deasupra rădăcinii piciorului. Uneori durerea se simte în abdomenul superior, mai în capul pieptului, şi de-abia după 2-3 ore coboară în burtă, în partea dreaptă. După durere pot apărea vărsăturile. La unii se întâlnesc modificări de scaun, adică 1-2 zile lipsă, apoi 4-5 scaune diareice. Unii în criză de apendicită fac frisoane şi febră. La început 37-38 de grade, apoi, când apendicul s-a inflamat şi infectat, temperatura creşte la 39-40 de grade. În zilele noastre, tot mai mult, apendicita se rezolvă prin laparoscopie, acea intervenţie chirurgicală miniinvazivă cu cameră
