Mirică Crivăţ se consideră un produs al Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Marină (INCDM) „Grigore Antipa“ Constanţa. Gustul puţin sărat şi aroma de mare, cu o picătură de zeamă de lămâie, transformă molusca într-un adevărat deliciu culinar. „În 1974, la INCDM se experimenta o tehnologie nouă pentru cultivarea liberă în mare a stridiilor, unde şef era Adrian Telembici. El, împreună cu doamna doctor Gabriela Dimoftache mi-au insuflat această pasiune pentru moluştele marine“, povesteşte Crivăţ.

Tot aici a încercat tot felul de modalităţi de creştere a midiilor şi, ceva mai târziu, a stridiilor în mare şi nu într-un laborator. Nu a mai aşteptat ca experimentul să reuşească. După Revoluţie a plecat de la INCDM şi, pe cont propriu, s-a apucat de cercetare.

Şi-a deschis o societate comercială şi, cu ajutorul mai multor prieteni care au crezut în ideile lui, a experimentat variate tehnologii de cultivare a stridiilor în Marea Neagră. Într-un final a găsit cea mai bună formulă, pe care a şi prezentat-o, în 1995, în faţa unei comisii venite din partea Uniunii Europene.

Curenţii, valurile, vântul şi salinitatea apei sunt aspectele pe care le-a luat în calcul atunci când a întocmit proiectul. Dintre toate proiectele studiate în ţările riverane Mării Negre, tehnologia prezentată de Crivăţ a avut cel mai mare succes.

Roadele muncii

Abia după 10 ani de cercetări şi probe au venit şi primele rezultate. „În 2003 am vândut primele 10.000 de stridii la un supermarket“, spune Crivăţ. Recunoaşte că este şi o afacere bănoasă. „Stridiile se vând la bucată, pe categorii. Cele mai mari au peste 90 de grame şi costă 2,5 lei pe bucată, fără TVA“, spune Mirică Crivăţ.

Este nevoie însă de investiţii şi răbdare. Puietul de stridii a fost adus din Franţa, iar moluştele ajung la o dimensiune vandabilă abia după un an.

D