În prăpăstioasele defilee ale patriei, pe Valea Oltului, în Cheile Bicazului, şofând tu relativ relaxat, încercând doar emoţia măreţiei peisajului, dai nas în nas nu cu ursul, ci cu inscripţia-avertisment: "Atenţie, cad bolovani!".
Ce să faci? S-a dus liniştea zilei de vacanţă. Să conduci zgâindu-te în sus? Rişti să cazi în prăpastie, iar dacă pică stânca, oricum n-ai nici o şansă să fugi de sub ea. Nu ştiu de ce am asociat în minte acest avertisment imbecil şi cu totul inutil, inscripţiilor care-au umplut un anumit cartier al Belfastului în aceste zile: Atenţie, ţigani români! Luaţi-vă tălpăşiţa cât mai aveţi timp, că altfel zburaţi pe ferestre! Că avertismentele, venite de la o grupare extremistă, nu-s o glumă, stau mărturie refugierea într-o biserică a două sute de ţigani români cu zeci de copii după ei, spargerea geamurilor caselor în care locuiau şi reacţia salutară a populaţiei şi autorităţilor care le-au venit în ajutor. De altfel, această reacţie a fost lăudată prompt de excelentul nostru ministru de Externe, Cristian Diaconescu, cel care, cu eforturi inteligente încearcă să repare şi să reînnoade ce rupe şi strică în materie de relaţii internaţionale Traian Băsescu. Dar acesta este un alt subiect asupra căruia voi zăbovi altădată. Ce se întâmplă cu noi? Acest, atenţie la ţiganii români şi în general, atenţie la români, nu mai este un accident vocal sau scriitoricesc al unor tipi obişnuiţi să-şi caligrafieze productele literare în closete, pe pereţi, stimulaţi de acustica zgomotoasă a maţului gros. Tipii ăştia strigă atenţie la români aşa cum ar striga atenţie la şerpi. Muşcă, ucid, sunt veninoşi. Cu aceste avertismente, cocoţate în discursurile electorale, unii au câştigat demnităţi şi şi-au săltat mercurul adeziunii la grupările politice pe care le reprezintă. Ambasadele unor ţări occidentale, mimând orgasmul grijii faţă de cetăţenii lor, a
