Pentru a înţelege contracţia economiei ar trebui să luăm ca reper anul 2007. Criza ne-a făcut să pierdem cam doi ani din ceea ce ar fi trebuit să însemne creştere economică, dezvoltare şi venituri. Dacă această întoarcere în timp nu se va produce, vom plăti. În lei.
După luni bune de zguduire în economie, întrebările sunt unde suntem şi în ce direcţie ne îndreptăm? Mai exact, cât mai avem de coborât pentru a spune măcar asta, că fundul gropii a fost atins? În mare parte, cifrele s-au deteriorat de la o lună la alta, cu rare excepţii, cum a fost plusul din construcţii din trimestrul I, de care oficialii s-au prins cu disperare, ca de un pai într-o mare învolburată, bineînţeles, fără efect. Contracţia economiei va continua. Mai mult, dacă la nivelul activităţii economice - fie că vorbim de industrie sau servicii - deja această contracţie s-a produs, la nivelul veniturilor, atât în sectorul public, cât şi în cel privat, încă nu. Asta înseamnă că la nivelul economiei se simte o tensiune provocată de costurile salariale mari şi producţiile mici şi de sectorul public rămas la nivelul anului 2008, în timp ce economia a coborât la nivelul anului 2007.
De ce anul 2007? Pentru simplul motiv că, dacă vom compara cifrele comerciale ale lunii aprilie 2009, de exemplu, ele sunt la nivelul anului 2007. Aceste cifre au o reprezentativitate directă. Importurile şi exporturile sunt mult mai bine conectate cu cererea şi oferta, cu piaţa, decât alte cifre ale economiei şi de aceea nu prea mint. Sunt o oglindă mai actuală şi mai clară a restângerii activităţii decât o dau alte cifre agregate. Apoi, sunt uşor de înţeles: exporturile au ajuns în aprilie la 2,1 miliarde de euro, iar importurile la 2,9 miliarde. Acum un an, cifrele erau de 2,7 miliarde de euro exporturi, 4,7 miliarde importuri! Ultima cifră era monstruoasă, nesustenabilă şi, de fapt, falsă. Deficitul pe care î
