Dinamo concurează cu mult spor pentru doborârea recordurilor istorice ale prostiei omeneşti. Nu prea mi-a fost dat până acum să întâlnesc cazuri în care lucrarea omenească să aibă temeinicia dezastrelor naturale şi nici n-am crezut că o asemenea năzbâtie ar fi posibilă. Dar încă o dată se probează adevărul spusei conform căreia nu este cazul să-i subestimezi pe cei cu mintea odihnită.

Aparent, marea problemă a celor din Ştefan cel Mare ar fi aceea a învestirii noii conduceri tehnice a echipei. Şi cum totul începe cu alegerea antrenorului principal, a managerului, a directorului tehnic, sau oricum altcumva am mai dori noi să-l numim pe dresor, nominalizarea acestuia a declanşat poveşti năucitoare. N-ai timp să fumezi nici o ţigară că la Dinamo deja sunt schimbate câteva decizii... definitive. Meşterul Manole a avut-o ca soluţie pe Ana. Medicamentul pentru Dinamo se pare că nu a fost încă inventat. De aceea, realităţile pe care mă bazez luni dimineaţă, când scriu acest articol, s-ar putea să fie deja expirate marţi, ziua apariţiei articolului. Meteahna dinamovistă rămâne însă durabilă şi doar despre ea vorbim, chiar dacă amănuntele se schimbă între timp.

Ioan Ovidiu Sabău, anunţat la sfârşitul săptămânii trecute aproape oficial ca nou antrenor al dinamoviştilor, a avut parte de un mandat blitz. La primul atac al oponenţilor săi, Moţul şi-a luat jucăriile şi a plecat. Unii spun că atacul a fost prea dur. Eu cred că Sabău este doar victima propriilor sensibilităţi împrumutate dintr-un hău ancestral. Renunţarea sa este numai o dovadă de slăbiciune personală şi este mai bine că a produs efecte din start. Altfel ar fi fost posibil să facă această figură sub presiunea competiţiei, fapt cu repercusiuni mai greu de suportat pentru echipă. Plecarea lui Sabău l-a readus în prim-plan, aşa cum n-am crezut vreodată, pe Mircea Rednic. Dar Rednic nu mai es