Am încercat să aflăm ce fac concret poliţiştii comunitari din Craiova, plătiţi din bugetul municipiului. I-am surprins fie stând, fie plimbându-se. Pardon! Patrulând...Măcar erau prezenţi .
Miercuri. Craioviţa Nouă, la poştă. Un poliţist comunitar traversează greoi strada. Se vede că se luptă cu zăpuşeala şi umiditatea din aer. Uniforma este lălâie, şi-a dat şapca pe spate. Cu o agendă într-o mână, se îndreaptă cu acelaşi pas monoton către piaţă. În spatele unui magazin, pe o potecă, începe să ia declaraţii unei femei şi unui băieţandru de etnie romă. Întrebările sale şi adnotările pe care le face în agendă nu par să-i impresioneze pe nici unul dintre cei doi. Băieţandrul molfăie tacticos o plăcintă în timp ce îi spune că nu îi poate arăta buletinul de identitate fiindcă nu are. Câte o bucată de crustă cade pe jos. „Interogatoriul“ acesta nu durează mai mult de câteva minute. Cei doi îşi văd de drum. După numai câteva clipe în care a rămas singur, poliţistul comunitar a dispărut fără urmă. Cu siguranţă că s-a pitit pe undeva şi, de acolo, veghează ager.
La plimbare, la fântână
Doi-trei stropi prevestesc ploaia, dar nu au reuşit încă să sperie craiovenii ieşiţi la plimbare. Lângă fântâna de vis a primăriei, alt poliţist comunitar „târăşte“ o agendă. E ceva mai tânăr decât colegul său din zona poştei, şi-a permis să strângă cureaua mai la mijlocul ei, nu la ultima gaură. Calcă visător, face câţiva paşi, zâmbeşte la giumbuşlucurile unui căţeluş, se uită după o maşină parcată. Nu vrea să se îndepărteze prea mult de „obiectiv“. După vreo 25 de metri, se răsuceşte pe călcâie. Pe drumul înapoi către fântână nu mai are la ce să se uite. Căţelul a obosit. Mai face câţiva paşi, priveşte cerul. Stropii de ploaie se înteţesc. Poliţistul se opreşte sub coroana stufoasă a unui copac, în timp ce oamenii de pe esplanadă caută grăbiţi un adăpost. Cinc
