„Pe zi ce trece, parcă întinereşte. El nu este bătrân, dacă ar fi să ne luăm după cum se poartă"

Este vedeta incontestabilă a Delfinariului din Constanţa. Este decanul de vârstă, însă şi cel mai activ în spectacol. Împarte scena şi aplauzele publicului cu doi lei de mare, Lorry şi John. Este Mark, delfinul care ne face să ne simţim din nou copii.

Recunosc, nu am mai fost la Delfinariu din copilărie. Iar revederea spectacolului m-a făcut să retrăiesc clipe demult uitate. Bucuria pe care ţi-o poate oferi spectacolul susţinut de Mark şi de colegii săi, Lorry şi John, are puterea de a te face să uiţi de griji. Sau poate că este magie. Poate că ei deţin secretul întoarcerii la inocenţă. Am ajuns la Delfinariu hotărâtă să aflu cum se dresează un delfin şi am plecat de acolo cu sentimentul că este mai mult decât jocul cu mintea unui animal, mai mult decât felul în care îl înveţi să facă giumbuşlucuri pentru a impresiona publicul. Este dragoste. Cele trei dresoare, Elisabeta (Tuţa) Ungureanu, Georgeta (Eta) Enciu şi Tudoriţa (Doina) Coman, au ceva în comun. Un copil: pe Mark.

„Nazuri" de vedetă

Vorbesc despre el cu atâta dragoste, încât nu ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva în astfel de cazuri barierele între specii nu au fost dezintegrate. Apoi vezi bucuria de pe faţa copiilor, auzi aplauzele adulţilor şi observi cum toţi, de la cel mai mic la cel mai mare, zâmbesc. Pentru că asta face Mark. Readuce zâmbetul pe buze. Adus la Delfinariul constănţean în urmă cu 23 de ani, în timpul „adolescenţei" sale (avea 7 ani pe atunci), delfinul vedetă a rămas pe baricade. Şi acum, la vârsta... a treia se comportă ca şi cum nu ar fi îmbătrânit deloc. Încă un miracol: Mark este veşnic tânăr. Are trei spectacole pe zi, dar nu arată oboseala. Îşi duce la capăt programul şi are nazuri de vedetă. Te stropeşte dacă te apropii prea mu