Vârsta este de fapt diferită din patru puncte de vedere. Există vârsta cronologică, cea în care se adună anii de la naştere, dar există şi vârsta psihologică, de fapt cum se simte omul care a atins o anumită vârstă, cum realizează el că au trecut anii şi pofta lui de viaţă când se simte bine şi în putere.
Mai există şi o vârstă socială, dependentă de rolul pe care vârstnicul îl mai are în colectivitate. Şi în fine, mai există acea importantă vârstă biologică, care este greşit considerată a fi egală cu vârsta cronologică. Vârsta biologică marchează cât de tare au scăzut rezervele funcţionale ale omului. La stres se vede diferenţa între cel cu vârstă biologică favorabilă faţă de cel care e dominat de trecerea anilor. De regulă, au fost considerate persoane vârstnice cele peste 65 de ani, care înseamnă vârsta de pensionare în ţările occidentale.
Speranţa de viaţă
Medicina a făcut, cum am menţionat, să crească speranţa de viaţă. În vremurile foarte depărtate, speranţa de viaţă era de 20 de ani, apoi a ajuns la 50 de ani, iar acum în ţările bogate speranţa de viaţă a crescut la 84 de ani. La noi, speranţa de viaţă a femeilor este de 76 de ani, a bărbaţilor de 69 de ani, deci o medie de 73 de ani. În funcţie de bolile pe care le au, medicina îi consideră vârstnici tineri pe cei între 65 şi 74 de ani, îi cataloghează ca vârstnici pe cei între 74 şi 85 de ani şi le spune longevivi celor ce depăşesc 85 de ani. Unii oameni au rezerve mari funcţionale, rezerve mari de lucru al organelor. Şi ei sunt mai tineri biologic decât vârsta cronologică, cea din acte. La extrema cealaltă, unii oameni cărora rezervele organismului li s-au secat sunt mai vârstnici decât etatea lor. Într-o societate dezvoltată, unde nu se mai pune bază pe forţa fizică, ci pe efortul intelectual, oamenii nu se pensionează nici la 70 de ani.
Funcţia creierului