Cândva era un tânăr cu o inteligenţă sclipitoare, o cultură solidă şi un talent poetic remarcabil. Atunci ştia cât preţuiau adevărul, libertatea şi conştiinţa nealterată, într-un spaţiu al minciunii, al terorii şi al abdicării zilnice de la principiile morale. Fotografiile din anii 90 îi atestă figura rebelă, cu trăsături de efeb, o privire ardentă, dreaptă, fără ascunzişuri, trădând elan vital şi pasiune. O incontestabilă charismă, o stăpânire fără greş a limbii române, o limpezime a ideilor cucereau şi fascinau orice interlocutor.
Miezul şi coaja erau congruente. Iar relaţia lui cu comunismul şi cu emblema românească a acestuia, în persoana fatidică a lui N. Ceauşescu, era una lipsită de orice echivoc. Emisiunile Europei Libere depun mărturie despre războiul sfânt, purtat de el împotriva răului instituţionalizat şi permanentizat, ce transformase România într-un tărâm al frigului, al întunericului şi al fricii. Pe vremea aceea era un jurnalist cu un CV solid, era o conştiinţă, o voce, un condei. Încă nu-şi măsurase valoarea de piaţă şi nu se scosese la vânzare. Nu devenise o instituţie.
Între timp, pomişorul capitalismului, plantat şi udat de Securitate, prindea rădăcini tot mai vârtoase. Paradigmele se schimbă, reperele sunt altele. Negustorii cu caftane, marca DIE, CENTROCOOP sau CRESCENT, au început să mişune prin târg, dar un obraz subţire ştie să ţintească tot mai sus. Iată, în fruntea unui alai de vătafi PSD, trece însăşi beizadeaua Adrian Năstase. Se iveşte o bună ocazie de consiliere politică (sau personală), dar aerul e prea stătut, în curtea din spate a PSD nu te vede şi nu te aude nimeni.
Dar ce zgomot se aude? Sunete dulci, de fluier ademenitor, au umplut văzduhul. Fluierul fermecat aparţine sultanului SOV, suit ţanţoş în spinarea dromaderului cu două cocoaşe, unul plin cu apă fertilă, nutritivă şi ispititoare, altul plin cu gră
