Pentru cei mici este bine să petreacă mai mult timp cu părinţii decât cu bunicii. Altfel, mama şi tata riscă să piardă din autoritate şi chiar din afecţiunea acestora. Sursa: Hepta

Când părinţii muncesc zilumină, iar creşa, bona, grădiniţa sau sistemul after school nu sunt o opţiune, a lăsa copilul în grija bunicilor rămâne singura scăpare. Însă oricât de bine intenţionaţi şi de grijulii ar fi aceştia, pentru binele celui mic el trebuie să petreacă mai mult timp cu părinţii decât cu bunicii.

Altfel, când bunica devine mamă şi bunicul tată, adevăraţii părinţi se transformă în nişte musafiri simpatici care-i aduc cadouri şi îl răsfaţă în weekenduri şi în vacanţe. Această situaţie poate crea confuzii şi, mai rău, dezechilibre în mintea celui mic, modelele lui nemaifiind mama şi tata, ci bunica şi bunicul.

Pentru părinţi, această variantă are două tăişuri: pe de o parte îşi ştiu copiii pe mâini bune, pe de altă parte sunt frustraţi permanent că cei mici sunt prezenţi în viaţa lor mai mult prin fotografia de pe desktop şi în rama de pe birou. Cu cât se diminuează timpul petrecut împreună cu atât se va adânci golul dintre copil şi părinţi, iar legătura va fi foarte greu de reclădit.

Generaţia de mâine, crescută cu reguli de ieri

Chiar dacă îşi investesc propriii părinţii cu încredere maximă lăsându-şi copiii în grija lor, mama şi tata obişnuiesc să le traseze reguli clare ce ţin de alimentaţia şi educaţia celor mici. Cu toate acestea, bunicii, convinşi că ştiu mai bine să crească un copil, neglijează de multe ori indicaţiile părinţilor. Îi hrănesc cu alimente nepotrivite, îi lasă prea mult la televizor, le fac toate poftele şi uită să fie autoritari. Toate aceste „devieri” îi transformă pe cei mici în copii răsfăţaţi, greu de ţinut în frâu.

„O educaţie bazată pe hiperprotecţie este la fel de pe