Exploatările miniere de metale radioactive au fost închise fără prea multe măsuri de protecţie a mediului.Cercetătorii români fac eforturi să decontamineze haldele de steril, dar mijloacele pe care le au la dispoziţie, cât şi fondurile alocate sunt insuficiente. În România au fost multe galerii de exploatare a minereului de uraniu, însă după 1989 multe dintre ele au fost dezafectate, lăsând în urma lor halde de steril, neecologizate.
Singura mină de uraniu din ţară, în exploatare, se mai află la Crucea-Botuşana, în judeţul Suceava, iar autorităţile au deja în plan închiderea ei. În afară de mina de la Crucea, exploatări importante de uraniu au mai existat în judeţul Caraş-Severin, la Ciudanoviţa, în judeţul Neamţ, la Grinţieş, sau la Bârzava, în judeţul Arad.
În aproape toate locurile din România din care a fost extras uraniul, au rămas deşeuri radioactive ce trebuie izolate cu roci argiloase sau cu ajutorul materialelor sintetice ori compozite. Dacă nu este făcută ecologizarea haldelor de steril, există riscul poluării radioactive, iar impactul asupra mediului şi asupra oamenilor este de temut şi se manifestă pe termen îndelungat.
Argila care izolează este insuficientă
Viorica Ciocan este directorul general al Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Metale şi Resurse Radioactive şi spune că tehnicile şi tehnologiile actuale de refacere ecologică permit în general rezolvarea problemelor ce apar pe terenurile pe care se află haldele de steril uranifer.
Materialele folosite în astfel de operaţiuni de ecologizare pot fi naturale, sintetice sau compozite, printre cele naturale numărându-se rocile argiloase. „Utilizarea exclusivă a argilelor are dezavantajul că necesită cantităţi importante de material transportat de la distanţe mari şi, nu în ultimul rând, putem vorbi despre dificultat
