Cehia pune punct pe 30 iunie unui mandat dificil la cârma UE, în care a încercat să rezolve crize - de la cea a gazelor la cea din Gaza -, să depăşească problemele interne şi neîncrederea liderilor europeni în capacitatea de lider a tânărului stat membru.

Aşa cum au admis şi oficialii de la Praga, preşedinţia cehă a UE a avut câteva reuşite şi, în general, o evoluţie cuminte, subminată în final de căderea guvernului, o lovitură dată cu stângul în dreptul.

În umbra „greilor” UE

După Slovenia, Cehia e a doua ţară din fostul bloc comunist care a preluat preşedinţia UE. Spre deosebire de Slovenia însă, Cehia a început mandatul în plină criză economică, condusă de un guvern slab şi de un preşedinte eurosceptic. Cuvântul „eşec” a apărut pe buzele multor oficiali europeni.

Situaţia a fost cu atât mai delicată cu cât iureşul preşedinţiei franceze a UE, coordonată de Nicolas Sarkozy, a ameninţat să depăşească limitele mandatului - 31 decembrie 2008 - şi să deturneze mandatul ceh, aşa cum chiar preşedintele Vaclav Klaus a acuzat public.

Şeful Comisiei pentru afaceri europene din senatul ceh, Ludek Sefzig, admite că, „la început, au fost multe îngrijorări”, cu atât mai mult cu cât mandatul coordonat în mod alert de Sarkozy „a stabilit un standard”. „Mulţi politicieni erau însă sătui de stilul său”, apreciază Sefzig. Senatorul subliniază că politicienii cehi sunt la fel de buni precum cei din Vest, dar au preferat să se concentreze pe „rezolvarea problemelor şi nu pe creşterea prestigiului personal”.

Două crize neaşteptate

Mandatul Cehiei, pregătit doi ani şi jumătate, potrivit oficialilor de la Praga, a debutat cu două crize, sistarea livrărilor de gaze ruseşti către UE şi ofensiva israeliană în Gaza. Negocierile cu Rusia şi Ucraina au permis reluarea livrărilor. „După numai 17 zile”, p