Ioana Lupea: „Miniștrii PDL și-au luat ca model cabinetul Adrian Năstase, în timp ce PSD joacă rolul victimei aroganței democrat-liberalilor”.

Partidul Democrat-Liberal se transformă, încet, încet, în PSD-ul din 2004. Teoria potrivit căreia partenerii de viaţă îşi transferă unul altuia valori şi comportamente se aplică şi în politică. Nu că PDL ar fi fost inocent înainte de guvernarea cu PSD. Dar de când sunt prima roată la căruţa executivului, democrat-liberalii, atât de iubitori altădată de principii, nici nu mai depun eforturi să păstreze aparenţele.

Schimbă directorii de şcoli pe criterii politice, şefii din administraţie pe baza carnetului de partid, direcţionează bani spre propriii lor primari, recrutează cu forţa membri ai altor formaţiuni, încearcă să-şi cumpere bunăvoinţa presei prin publicitate de stat şi, încolţiţi de presă, oferă răspunsuri din vârful buzelor. Fac exact ceea ce reproşau ei în 2004 guvernului Adrian Năstase că ar fi făcut.

Echipa lui Emil Boc n-a învăţat nimic din experienţa lui Adrian Năstase şi a socialdemocraţilor, n-a priceput că aroganţa este trăsătura cea mai detestabilă a puterii şi că, la vot, cetăţenii îi vor întoarce dispreţul. Guvernul Adrian Năstase nu a fost cel mai prost de după ’89 dimpotrivă. Fostul premier a pierdut alegerile prezidenţiale, nu pentru că ar fi fost incompetent sau pentru că nivelul de trai a scăzut, ci din cauza exercitării discreţionare şi arogante a puterii.

Între ministrul tineretului şi sporturilor, Monica Iacob Ridzi, şi Adrian Năstase nu e decât o diferenţă de gen. Până şi numărul de case, şapte, îi uneşte. Răspunsurile laconice ale ministrului Monica Iacob Ridzi par conspectate tot din discursurile fostului premier.

La fel şi atitudinea sfidătoare faţă de întrebările legitime cu privire la cheltuirea banilor publici pentru petrecerile d