În an electoral, televiziunile româneşti de ştiri sunt folosite pe post de ghioage audio-vizuale.

Săptămâna trecută, la Bookfest, a fost lansat un important volum de documente din arhivele PCR, editat de membri ai Comisiei Tismăneanu. Ce au relatat televiziunile de ştiri de la acest eveniment? O conversaţie privată a preşedintelui cu câţiva intelectuali, din care a fost extrasă, cu mare dibăcie, părerea nefericită a şefului statului conform căreia „şcoala românească scoate tâmpiţi“.

Televiziunile de ştiri erau acolo doar ca să-l vâneze pe preşedinte, să-i smulgă o declaraţie sau, in extremis, aşa cum s-a şi întâmplat, să-l înregistreze off the record. În redacţiile televiziunilor respective nu s-a pus nicio clipă problema relatării imparţiale a evenimentului. La fel cum nu cred că a fost vreodată luată în calcul o dezbatere a documentelor comunismului lansate în prezenţa preşedintelui. În schimb, am avut parte de talk show-uri interminabile în care vorbele lui Traian Băsescu au fost întoarse pe toate părţile şi condamnate cu o satisfacţie vădită.

Televiziunile de ştiri din România sunt expresia cea mai relevantă a obedienţei politice şi a coborârii standardelor jurnalistice. Locul reportajului, al anchetei, al investigaţiei curajoase a fost luat de mult mai comoda transmisiune în direct, total redundantă şi, deci, inutilă, pentru că nu oferă nimic în plus faţă de citirea informaţiei de pe o foaie. Cea mai mare parte a jurnalelor de ştiri sunt încropite din astfel de „directuri“, la care se adaugă imagini filmate de poliţie sau de... telespectatori. Conceptul de breaking news a fost uzat până la pervertire, astfel încât avem în permanenţă sentimentul iminent al unei stări de asediu. Mare parte dintre breaking news-urile româneşti nu sunt nici măcar news. Iar tu, biet telespectator, trăieşti sub impresia unui asediu evenimenţial.

Jurnalişti car